Testimoniale
- Acasa
- /
- Testimoniale
Iata citeva marturisiri de la cei peste 1800 de peroane care au benfcitat de terapie, in cei 14 ani de cind o ofer in Bv. Am selectat pe cele mai semnificative
Mai intii, un caz cu totul deosebit. Cel mai grav de pina atunci si pina acum. Sintem in aprilie 2015. Avem sediul pe Republicii nr. 39. Se prezinta la mine, Luminita 46 de ani. Adusa de brat de un barbat, prietenul ei. Nu putea sa mearga singura. In urma cu doi ani facuse un AVC (anevrism cerebral, sau accident vascular). A stat internata trei luni, la Sp. Neurologie, dupa care a fost pensionata. Partea drepata, incepind cu mushcii faciali, pe care ii simtea totusi dar se vedea cind vorbea.. . Mina dreapta era sub control cam 50%. Cit de cit, putea sa o miste. Mai grav era ca, piciorul drept nu-l simtea ddcit virful degetului mare. Atingea jos, cam cum o fac copii cind invata sa mearga. Statea rezemata de biroul meu, sprijinta de pretenul ei. Eram in fata unui caz aparte.
Nu stiu ce sa-ti spun Luminta?”. Ezitam, evitam sa-i spun ca…. Ma incerca un sentiment neobisuit pentru mine, „Poate daca aflai de mine mai devreme.. au trecut totusi doi ani”. Ma uitam in ochii ei.. si nu-mi venea sa cred, cita hotarire, incredere si optimism, manifesta. „De unde sti de noi?”. „Mi-a spuns o cunostinta, ca a facut terapia asta undeva.., (nu-mi amintesc unde) si se simte ff bine”. Cum sa-i spun ca nu se poate face nimic? Simtea ca ezit. Dupa citeva minute de discutii imi spune; „d-ul Ioan, eu am venit sa ma faceti bine”!
Asta suna pentru mine, ca o „porunca”. Un fel de. „hai lasa, ce esti asa de fricos”. Parca voia sa-mi spuna. „Eu cred ca ma fac bine”. (Cum sa-i promit?.. si daca.. nu?. Cum sa-o mint?) Dar ceva sperante aveam.. Dupa cinci ani de cind ofeream terapia, si vreo patru-cinci sute de pacienti aveam ceva experienta. „Haide sa incercam Luminita”. „Incepem. Uite cum facem. Poti veni zilnic?”. „Da, pot.. ma aduce prietenul meu, ca lucreaza taximetrist”. E bine. „Din doua in doua zile, am sa-ti fac masaj, dupa ce te ridici de pe patul de terapie”. „Începem de azi”.
Aveam vreo 8-9 ani de cind faceam masaj. Nu mai vazusem un picior, aproape inert, mai rece decit cel sting, cu muschii tari, aproape ca piatra, care se strinsesera ca niste animalute in hibernare. Ma incurajase enorm, acel „d-ul Ioan, eu am venit sa ma faceti bine”!.. si ma gindeam ca daca reusim este examenul nostru superm. Zilnic ne-am respectat programul. „Luminta draga, cind apar ceva furnicaturi sau intepaturi, mai sus de deget, este semnalul ca va fi bine”. Dupa vreo zece-duoasprezce sedinte, am simtit ca piciorul ei, nu mai este atit de rece ca inainte. Pe la douazeci de sedinte, misca incet, laba piciorului, din glezna. Ne bucuram amindoi. Dupa alte vreo douazeci, putea sa puna piciorul si cu ajutorul meu, si sprijinita de perete, si sa stea pe toata laba piciorului, pe parchet. Cred ca realizati, ce simtem eu.. si desigur, mai ales ea. Dupa alte vreo 15 sedinte, mi-a facut o surpriza plina de ingriorare. Nu a mai asteptat sa vin jos, in capul celor doua scari, sa o ajut sa urce. A intrat singura in salon. „Ce faci Luminita?.. Cazi pe scari si imi faci probleme”. „Nu d-ul Ioan.. ma tin bine de balustrada si pot urca sigura”. Lupta asta a ei, ma convingea zilnic ca va fii bine. Atunci am realizat, ca terapia este mult mai mult decit credeam eu pina atunci, dupa cinci ani de practica. Am facut 78 de sedinte. Sint multe bucurii in viata, dar pentru noi era una de exceptie sa o vezi ca merge aproape normal. Dupa citiva ani, ne-am intilnit întîmplator pe Republicii. Cind am vazut-o, era gata sa nu-mi pot stapîni lacrimile. Cine nu stia cum venise la mine, cu trei ani si ceva in urma, nu putea sa isi dea seama, ca are o mica problema la mers. Mi-a povestit ca medicul neurolog, i-a recomandat sa mai stea trei luni acasa, si pe urma i-a recomndat 6 ore sa lucreze. Si dupa un an, i-a spus fostului patron, care o reangajase, ca ea vrea sa lucreze 8 ore. Si daca vrea, ea da semnatura. Si lucra 8 ore. Cind lucrezi cu oameni, intri in relatii cu o gama divesra de caractare. Ma gindeam ce spunea marele Dostoievski; „Daca sint ceia ce sint, este si pentru ca am cunoscut o gama foarte diversa de caractere”. Fara sa fiu patetic, m-am gindit mai des. Sa te vezi in situatia ei la 46 de ani, si sa ai atita forta, sa crezi ca poti invinge, nu-i o lectie de viata?
Alte recenzii ale clientului
Cu mai multi ani in urmama durea spatele, zona lombara, uneori de nesuporatat. Din cauza spondilozei cervicale, ma durea capul destul de des, uneori foarte tare si nu-mi alina cu nici un mecamanet, specific prescrise de medici. O alta problema care imi afecta sanatatea, era constipatia. Nu ma mai ajuta nici un medicament, sau daca da, destul de putin, pe perioade scurte. O alta problema erau durerile premenstruale, si ciclul neregulat. Am auzit de Terapia cu Jad si Turmalina, cu multi ani in urma, pe cind lucram in Bucuresti la un Azil de batrini. M-am dus la Casa Jad in Bucuresti unde ofera servici de sanatate pe baza de Jad si Turmalina. Am facut 14 sedinte, si m-am simtit ff bine. Era in urma cu vreo 6 ani. M-am mutat la Brasov, si am aflat de de terapie la d-ul Ioan. Mi-a disparut durerea de cap, si mi-am rezolvat problema constipatiei. Nu mai am durerei premestruale si am ciclul regulat. Voi reveni pentru ca sint convinsa, ca ma va ajuta sa ramin insarcinata, dupa ce am aflat de la d-ul Ioan ca are exemple de de fete, care au nascut dupa ce au uramt terapia. Recomand tutur, cu mare incredere sa urmeze terapia. Nu veti regreta.